In anul 2010, in timpul lucrarilor pentru amenajarea Gradinii de Vara a Restaurantului Casa Latina, a fost scoasa la iveala o relicva a Bucurestiului de altadata–o parte din vechile cai de acces subterane din Bucuresti, studiate de marii nostri istorici si denumite generic – TUNELURILE TIMPULUI.

Bucurestiul medieval si fanariot are o traditie de secole in domeniul tunelurilor subterane, al catacombelor si al coridoarelor secrete de la Vlad Tepes ( Dracula) trecand pe la Caragea Voda si Tudor Vladimirescu si culminand cu Nicolae Ceausescu.

Ca si alte orase mari Bucurestiul are o retea strategica de buncare, tuneluri si galerii.

Cea mai veche galerie subterana din Bucuresti, se pare ca a fost construita de Vlad Tepes (Dracula) in principal pentru a se ascunde cand era atacat de dusmani. Galeria pornea chiar de sub castelul sau si trecea pe sub Gradina Cismigiu avand ramificatii spre biserica Schitu Magureanu.

CRAMA PANDURILOR face parte din barlogul de odinioara al haiducilor si a fost folosit pret de un sfert de veac de vestitii haiduci ai lui Tudor Vladimirescu –Grozea,Zdrelea,Maruntelu si Tunsu.

Cele patru coridoare ale CRAMEI PANDURILOR, late de 6 metri si inalte de 4.5 metri cu pereti din caramida arsa -“pe unde se putea merge calare sau cu carele incarcate”-, povestesc legendele, ca au fost candva locul in care se ascundeau haiducii dupa ce bagau spaima in boierii din Bucuresti si le furau averile de nici macar poterele arnautilor nu reuseau sa ii prinda “intrand parca in pamant”.

In pamant” sau mai bine zis in subteran la 10-15 metri adancime de suprafata pamantului prin reteaua de culoare subterane. In aceste culoare pandurii ascundeau si depozitau bunurile furate pentru vremuri de restriste.

Existau doua culoare subterane ca “doua lungi galerii paralele, cu plafoanele in arcade extrem de frumoase si cu pardoseala din caramida subtire “.

Un culoar era folosit pentru intrare si altul pentru iesire in acest fel fiind imposibil sa se intersecteze cu poterele. Aceste doua culoare brazdeaza si astazi cartierul Panduri din zilele noastre-una din intrari fiind mentionata de catre istorici pe la inceputul anilor 70, in sos Panduri nr 125 si face parte dintr-o galerie cu trei ramificatii:una trecea pe sub calea ferata, alta pe sub soseaua Panduri si ultima catre biserica din curtea Palatului Cotroceni.

“Crama Pandurilor este o crama autentica, de pe vremea lui Tudor Vladimirescu, la doi pasi de centrul Bucurestiului, unde curg vinuri bune, mancarurile sunt denumite ca pe vremea strabunilor, iar veselia comesenilor este ornata cu un taraf si cu dansuri romanesti.”

Dan Matei Agathonfost Ministru al Turismului

CRAMA PANDURILOR isi propune sa ofere romanilor, dar si strainilor, un meniu bogat, autentic romanesc, care sa aminteasca de mesele de odinioara la care se ospatau Tudor Vladimirescu, Iancu Jianu, Gheorghe Magheru, Petrache Poenaru sau Anghel Sapte Cai, fiind locul unde, în primul rând, se poate bea un vin bun, obişnuit sau de colecţie, dar şi acela în care oaspetele găseşte o mâncare tradiţională românească de calitate.

De la colacul de grau frumos, plamadit de maiestrii bucatari exact ca la bunica acasa, complet natural din faina alba sau neagra si copt in cuptorul creat special pentru acest scop si pana la purcelusii de lapte marinati timp de 24 de ore care troneaza maiestos la protap, CRAMA PANDURILOR ofera mai mult decat o simpla experienta culinara –ofera o trecere prin tunelul timpului intr-o alta lume.

Pentru a intra si mai mult in atmosfera acestei lumi taraful cramei –Taraful Pandurilor-asigura acorduri muzicale care incanta cu muzica romaneasca traditionala din toate colturile tarii.

Daca vreti sa aflati ce a mai ramas viu din “istoria taraneasca, targoveata si boiereasca a vietii romanesti de zi cu zi, a gatitului si bautului “, CRAMA PANDURILOR este locul perfect.